As cam fi de parare ca barbatii sa nu asculte de neveste…mereu. Ideea asta mi-a venit aseara, pe la ora 19 cand eram in masina sotului meu, tinand strans motanul infasurat intr-un prosopoi mare. Nu-I place sa mearga cu masina. Motanului. Insa daca s-a imbolnavit…ce sa-I fac? Trebuia sa mergem…Si dupa ce a epuizat toate pretextele din lume ca sa nu mergem, pana la urma am plecat. Afara nu era de iesit. Ca sa nu mai spun de parcat. Ce sa va povestesc de tinut motanul la doctor pe masa ca sa-I curete infectia? Saracul a stat el ce a atat insa totul pana la masurarea temperaturii (rectal). Aici a zis :STOP! Si si-a pus in actiune toate ghearele si urletele. 3 muieri tineam de el. Imi venea sa-I spun doctoritei: lasa-o incolo de temperatura. Can s-a ajuns la injectii déjà era epuizat si nu a mai opus rezistenta. Mi se rupea inima de mila lui.
Deja ma gandesc cu groaza ca trebuie sa repetam figura inca vreo doua sau trei seri.
Daca-l mai prin pea casa ofcourse..ca de dimineata a zbughit-o. semn ca e mai bineJ.
Mersul cu masina era infiorator: vizibilitate zero. Mi-a stat inima cat un purice de-al lui Negri, pana m-am vazut in casa. Omului meu nu i-am spus ca de ce s-o fi luat dupa mineJ
Era sa uit: de dimineata, in drumul catre metrou am inteles de ce sunt atat de bine platite manechinele. Voi stiti fratilor cum e sa mergi pe urma unei avelope? In linie dreapta? Aveti habar? Ca io am vazut azi dimineata. E greu cu draci!!!!!!
Si cica mersul asta se numeste Pasul pisicii…
