pentru fara ganduri.. si fara intrebari.

v-am mai plictisit eu si alta data cu povestea ca locuiesc intr-un cartier linistit. asta am cautat , cand am cautat. liniste. pen’ca veneam din Regie, unde vara adormeam numai cand la Maxx incepeau blues-urile, pen ca in rest nu te auzeai om cu om in camera. 

asaa…

si acum cativa ani in urma era o vara tot cam asa de calda cum fuse acu fo saptamana. toata lumea doarme normal adica cu geamuri laaarg deschise, de se aud sforaiturile vecinilor mai infundati pe nas. in rest liniste. drumurile periodice ale soacra-mii intre parintii sai si sot trec prin Bucuresti. de multe ori ne ocolea, insa acum m-am mierosit eu la ea, ca sa ramana si la noi o seara, ca n-o fi foc , ca mai vorbim si noi , chestii balamale, doar doar (imi ziceam eu in sinea mea) o pacalesc sa ramana si sa ne gateasca si noua macar doo feluri de mancare. ca nu -mi place si nici nu stiu sa gatesc. si cum prind pe mama, soacra , prietena sau orice vietate care stie a gati, cum o pun in bucatarie si-i zic: simte-te ca acasa!

soacra-mea a acceptat sa ramana peste noapte insa cum nu e femee proasta, m-a facut din vorbe si nu mi-a gatit nimic. a ajuns tarziu la noi, ca cica asa a ajuns trenul. cand intra pe usa, o vad ca avea intr-o mana o sacosa din care iesea frumushatza de creasta de cocos. ma frec la ochi si-o intreb: e viu? desi se vedea clar ca-i in puterea maxima. in fine..ne revenim noi, ne asigura soacra-mea ca-i "cumintee foc". si ce facem cu el pana maine dimineata? am facut toti un brainstorming al carui rezultat a fost incarcerarea cocosului intr-o cutie de carton cu gauri in ea, sub chiuveta din bucatarie. asta dupa ce l-am hranit, adapat , alea alea.

ne-am retras la garaje, eu cu un bot cat sapte ca nu-mi iesise manevra cu mancarea gatita. oarecum ingrijorati de soarte cocosului din bucatarie+ caldura ingrozitoare de afara, am dormit mai mult pe ghimpi si abia dimineata am reusit si noi sa cadem intr-un somn adanc si bun. inca nu aparuse nicio bucatica din razele soarelui cand , din adancurile odihnitoare am fost smulsa de un sunet oarecum cunoscut copilariei mele. initial nu am inteles insa la a doua strigare m-am prins. cocosul isi facea datoria. si si-o facea cu simt de raspundere nene. desi bucataria este cel mai indepartat colt al casei de dormitorul nost, iar el era intr-o cutie , se auzea cristalin de parca era la capul patului. din lesineala aia de somn am trecut direct in ras. omul meu, cu somnul mai greu ca al meu, la fiecare "cucuriguuuuu!!!!!" traseara spasmodic in pat . cam pe  la al cincilea strigat s-a trezit. si nu doar noi ci cred ca intreg cartierul pe o raza de 500 metri. era ora 4 dimineata. ne-am dus toti trei in bucatarie, buimaci si adormiti. ne-a intampinat cu un strigat si mai clar. cred ca era tenor in lumea lui galinaceica, ca avrea frate un toraceeeee…..

l-a tinut soacra-mea ce l-a tinut de cioc, insa pe la 6 si-a facut din nou datoria cocoseasca. omu’ meu a plecat in acea dimineata suspect de devreme la serviciu. cred ca nu dorea sa se intalneasca cu vecinii pe scara:)))

v-am mai plictisit eu si alta data cu povestea ca locuiesc intr-un cartier linistit. asta am cautat , cand am cautat. liniste. pen’ca veneam din Regie, unde vara adormeam numai cand la Maxx incepeau blues-urile, pen ca in rest nu te auzeai om cu om in camera. 

asaa…

si acum cativa ani in urma era o vara tot cam asa de calda cum fuse acu fo saptamana. toata lumea doarme normal adica cu geamuri laaarg deschise, de se aud sforaiturile vecinilor mai infundati pe nas. in rest liniste. drumurile periodice ale soacra-mii intre parintii sai si sot tre

Cine a fost dumnule Murphy asta, ca adevarat a mai grait el….In saptamana de dinainte de concediu apar toate probleme posibile, firma ia avant si semneaza contracte exact acum , colaboratorii se gandesc sa faca taman in ultimile zile neste schimbari samd. S-au dus naibii planurile mele cum ca "in fiecare seara o sa fac cate ceva: luni spal, marti fac ordine, miercui calc, joimerg la comsticiana iar vineri fac bagajul si ordine in sifonier . Ete fleosc. Am apucat sa spal luni si gata. Deja ma resemnasem ieri ca nu am facut nimic, cand imi zice omu’ meu ca se duce la bere. Dupa o veche conventie, nu ne frecam la cap cand plecam eu cu fetele iar el cu baietii. Insa nu stiu ce m-a apucat ieri ca i-as fi facut oleaca de scandal. Acum l-a apucat? Cand mai avem atatea de rezolvat astfel incat sa plecam in conced fara stresuri? In fine, m-am stapanit si n-am zis nimic. ajunsa acasa obosita moarta si cu draci pe mine, m-am invartit fara spor prin casa, am dat motanul afara ca il apucase mieuneala, si m-am culcat. Vorba vine, ca m-am perpelit in pat ca pestele pe uscat. reusesc eu sa atipesc pe la miezul noptii cand tresar spasmodic in vibratiile telefonului. Era musiu, parfumat dar nu mort beat la scara blocului. Ca e un motan negru pe afara si daca e Negri in casa. I-am marait ca-i al nost, da’ sa-l lase in pace si sa urce naibii in casa. Imediat! raspunde el. Io ca o desdemona fug din balcon la usa sa-i deschid cand suna interfonul, sa nu trezim tot blocul.  Numa’ ca ala nu suna. Stau ce stau langa el si ma duc iar in balcon sa vad naibii ce face de nu suna. Ei, omul meu, dupa ce ca era pe 3,28 carari, tot alerga naluca neagra sa o prinda si sa o bage in casa. ca va spusei, porcu negru are dubla personalitate: cand e afara nu ne mai cunoaste si fuge de noi. Dupa ce l-a alergat ce l-a alergat , s-a lasat pagubas si obosit si mai si, a sunat la interfon. Sa-mi rup picioarele si mai multe nu cand m-am repezit sa raspund. Deschid usa, ies pe hol si-l aud cum imi vorbea in gura mare taman de jos. Imi pun mainile-n cap si-i zic, destul de tare ca sa ma auda: sshhhhhhttttt! Ei, asta a fost. Pe fiecare treapta pe care o urca ritmic (ca sa ajunga mai repede topaia pe trepte si balanganea bara de zici ca era cutremuri), deci fiecare pas era insotit de un shit/shit/shit/shit din partea lui, shht menit sa tina ritmul ca la armata…stiti voi. Deci, dupa ce sigur s-a trezit toata scara ca l-au latrat toti cainii de dupa usi, iar la noi in bloc sed oameni iubitori de animale, am reusit sa-l bag in casa. Au urmat raioseniile de rigoare, ca-i volubil si raios rau cand bea o bere. Nu mai spun apoi de sforait. Acum sunt moarta de oboseala si m-am gandit sa ma duc la o bere cu fetele si sa ajung acasa diseara sa fiu si eu raioasa si galagioasa!

 

 

mai e putin mai e un pic!

pana la marele voiajic!   

ma doare uitarea…

stau cu inma stransa. dupa ce am reusit sa o fac pe mama sa nu sune la aia de zic ca cumpara masini de cusut Singer cu mii de euro (ea are o Newmann sau cum s-o scrie, in garaj), de i-am explicat o juma de zi cum sta treaba cu pacaleala asta, iar dupa aia am citit in ochii ei ca nu o interesa nici cat negru sub unghie iar mintea ii zbura tot la miile alea de euro, pana la urma am pus-o sa-si dea cuvantul de onoare ca nu suna. atunci abia am crezut-o. si acu vad la tv ca a aparut o alta magarie, aia cu bilete castigatoare si necsar de validat printr-un telefon la un numar d-ala cu suprataxaaa…ce ma faaacc….ca mama daca primeste bilet sigur sunaaa..iar la telefon nu pot s-o convingggg…..

tot asa cum nu am putur-o convinge ca stropitul trotuarului din curte seara face sa iasa fuoiare fuioare de abur si e bien stiut cum ca caldura mai uscata e mai usor de suportat decat aia umeda…ziua ii spuneam iar dupa amiaza , cand noi dormeam linistiti iar ea , pash pash…venea cu furtunul si uda trotuarul…la trezire era gata fata morgana in pragul casei…urlam, zbieram ins ageaba. mama statea semeata in fata mea si nu clintea nicio pleoapa: trebuia sa racoresc un pic. nu vezi ce caldura e?
ufff daca stiam ce-o sa-mi pata pielea cu ea acum , ii faceam si mai multe dracii in tinerete

 

un pic de Iris: "un ceas, un ceas atat a mai ramas"

cateodata, dar numai cateodata. mi se mai face dor. zambesc si alung gandul. cateodata mi se mai pare inca . mi se pare ca nu mi s-a parut. mi se pare ca chiar a fost. mi se pare ca nu ai uitat.  dar adevarul este ca…

 

 

 

Ciudat motan am. Ba e sclifosit pana la refuz, se face ca nu ne cunoaste cand ne intlanim pe afara, daca-l iau cu forta se izmeneste prin casa pufaind nemultumit, ba are cate -o zi in care nu mai scapam de el. Ca azi noapte paregzamplu. Omu’ meu , nu stiu de ce nu a mai inchis usa de la "sufragiu", locul unde l-a lasat dormind pe porcul negru. Si ne-am trezitara toata noaptea. Ba ne masa cu labutele, ba ne gadila cu mustatile pe la nas ca sa vada nu cumva am murit si a ramas fara furnizori de Kitigold, ba adormea pe burta mea, ba mai harcana cand se incalzea. Uite asa ne-a perpelit, de la feresatra tzup in pat peste noi. La un moment dat, cand am zis si eu ca s-a potolit si m-am intors cu fundul la el , asa cum imi place mie sa-mi iau omu in brate , simt niste labute care incep iar un masaj. Dau sa adorm  cand porcu negru, probabil multumit de moliciunea pe care o simtea sub pernute, scoate dom’le niste gheare, de-am sarit cu tot cu barbat din pat:). Chinuiti de nesomn, pana la urma s-a domolit, si-am dormit toti pana a sunat ceasul peste 20 de minute. Toti insemnand un numar nedeterminat de vietati incluzand oameni, motan si purici!