volent

acu fo saptamana au inceput pregatirile. care? pregatireile bagajului omului meu, trimis peste cateva tari cu trebi de serviciu. si am inceput prin imporspatarea trusoului. 4 perechi de blugi. si nu asa usor..nuu..blugii se cauta la greu in vreo 3 sau 4 locuri diferite. si in tot acest timp eu trebuie sa fiu zambitoare si intelegatoare. daca intamplator vad ceva care m-ar interesa, nu fac greseala sa pierd timpul si eu. nuu..ca incarc negativ atmosfera si asa tensionata. ca omului meu nu-i place sa mearga la cumparaturi. el inca asteapta sa vina cineva la usa sa-i aduca una alta, in caz ca ar fi interesat. In fine, am trecut de bine de rau peste episodul blugi. La alte ghete a renuntat. Insa am ajuns la capitolul sosete /chiloti. De parca pana aucm ar fi stat in puta goala, a constatat ca ii sunt necesare cate 20 perechi din fiecare!!! M arog, au ramas 10- 12 pana la urma.

Dupa cumparaturi s-a apropiat pasul urmator: “adu-mi trollerul ala sa vedem daca e bun. ” > Nu-mi dau seama ce ar fi putut sa pateasca trollerul de la ultima deplasare si ce primejdii l-ar fi pandit in sifonier acolo jos unde doarme, insa l-am adus. L-a cercetat bine si pana la urma a gasit un defect . Minor. Intern. Multumit de acest fapt a admis tousi trecerea la urmatorul pas. Am calcat 10 camasi. Imi venea sa le dau foc. Nu le-am dat. Am pus toate cele in bagaj. cand si cand ma gandeam ca nu am batiste, ca el e de moda veche si vrea sa aiba just in case si cateva batiste. dar am mers pe burta si nu i-am spus nimic. Ma gandeam ca va vedea abia cand va ajunge acolo, iar eu voi fi la adapostul catorva mii de kilometri:). Inchis bagaj, cantarit sa nu depaseasca valoarea admisa fara taxa la avion, pravalit (eu) pe canapea…si cum stateam si ma hodineam asa..aud ca-i suna telefonul. Era mama sa-l pupe de larevedere. Mama stie caror chinuri ma supune in astefle de momente , si aud printre picaturi: Daaaa..aveti dreptate..batiste nu mi-a pus!

Imi venea sa o omor.

Nu am omorat-o.

Am intrebat apoi, cu un glas sfasietor: vrei si batiste?Rapsuns inevitabil: da.

Al de sus m-a ajutat si am gasit una.

Azi ma dus sa cumpar o duzina ca sa am data viitoare.

Inca nu am sunat-o pe mama sa o sapunesc. dar mai am timp:)

“cel mai bun loc de supraveghere este asta ma rog..daca nu ar fi praful”

cam asa gandea Negrila …

cele mai frumoase strazi din lume sunt undeva in Constanta. ele sunt perpendiculare pe mare. in fiecare vara, primul lucru pe care-l facea tata, atunci cand ajungeam la mare, oprea masina undeva pe una din aceste strazi si porneam toti pe jos. nu pot descrie senzatia. o imbratisare a statorniciei. era tot acolo, tot atat de frumoasa si tot in asteptarea noastra. de sus de acolo imi venea sa chiui si sa alerg .

cele mai frumoase strazi din lume acolo sunt. poate nu le vedem insa ele exista. si ma asteapta.

De o saptamana imi spunea mama ca urla prin fundul gradinii , si-si tine o labuta ridicata. mai imi spunea mama ca-l cheama sa vada ce are insa el doar urla si apoi fuge daca o vede ca se duce spre el. Am tot zis ca o fi in calduri , o fi ranit putin la labuta, insa se face el bine. De la distanta telefonului nu prea intelegeam cat de rau e. M-a mirat doar mama care insista ca urla si nu lasa labuta in pamant deloc.  Mama care e din fier forjat si nu o impresioneaza mai nimic , cu atat mai putin un motan.

Vineri seara am ajuns “acasa” . M-a intampinat ce deobicei frate-su cel mamos, cel mai fatalau motan pe care l-am avut. De undeva din gradina se auzeu niste miorlaituri insa nu am crezut ca-s ale lui. Nici nu vedeam ca era intuneric. Am intrat in casa la soba. Si atunci au inceput racnetele de aporape. Ma auzise si a venit. Rupt de parca era calcat de masina. Carne vie. La o labuta i se vedeau tendoanele. La ialalta era sange. pe piept sange amestecat cu mizerie. Blana uda de zapada. El slab mort si urland. Am crezut ca mi se face rau. L-am luat in brate desi era singurul motan pe care abia puneai mana. A stat cuminte . ramasese doar o urma din toata falnicia lui. O urma pe care o tineam cu o mana.  mai intai a mancat. statea cred ca in doua picioruse. manca si plangea. Intre timp am cautat medic care sa ma primeasca la ora aia. Am gasit insa trebnuai sa ajungem in 15 minute la el. Am avut o ezitare , stiind ca e semi salbatic , si mai ales ce lupte dadeam eu cu Negrila ca sa-l bag in masina. Omul meu a incercat sa portesteze, neincrezator si el ca reusim. L-am repezit scurt:

-Ia haina repede si porneste masina ca eu vin cu el (Tolomacea il cheama pe motan).

L-am invelit intr-o paturica si tzust in masina. Amaratul de Tolomacea doar plangea, insa sa schiteze el vreun gest de protesc, nici gand.

Una peste alta l-am dus, l-au curatat de puroaie si l-au injectat. Si pe masa acolo doar  plangea. Insa in rest era cuminte foc.  In p[rima noapte nu am dormit de grija lui. venise acasa sa-l ajut . Cum o fi rezistat atata cu ranile alea si nemancat, numai el stie. Peste 3 saptamani il duc sa-i taie outele cele vinovate de batail;e astea.

Doctorul s-a cams periat si el cand l-a vazut. I-a spus: Aha..tu esti Gladiator!

In cele trei zile deja incepusera sa i se inchida dintre rani..chiar si aia mai mare…Acum mama imi spune mama ca nu a putut sa-l prinda (mai trebuia dus de 3 ori la medic). Deja e mai zdavanut.

In astea 3 zile Tolomeacea mi-a oferit tandrete cat cuprinde. cat si pentru porcul negru care nu stie ce e aia .

azi dimineata, acelasi drum de ieri. este o straduta cu sens unic. cateodata mai vine cate un nesimtit pe contrasens.

azi eram a treia masina din card. ne-am oprit. prima masina se da jos din ea si striga: inapoi!

a doua masina se da jos si ea si striga : inapoi!

vroiam si eu sa ma dau jos sa ma uit , ca asa-s muierile curioase. insa mi-am adus aminte ce zice omul meu , si anume ca sa stau deoparte si sa-mi vad de treaba.

nu ne miscam. atunci din a doua masina se da jos o ceafa lata, spate si mai lat si cuprins de hamuri din alea de port arma+ arma. si se duce in fata sirului oprit. nu stiu ce a zis insa apoi un taxi se da la o parte din calea noastra si noi ne miscam. deci un taxi, regele soselelor , se oprise pe punte , pe contrasens si avea pretentia sa ne dam noi din fata lui.

ma intreb unde vom ajunge… ala s-a dat la o parte numai din fata unei arme…asta umbla cu arma ziua in amiaza mare..intre ce fel de oameni o trai de are nevoie de asa ceva?…chestii trestii…

ieri, pe drumul catre serviciu. o straduta cu sens unic, sir de masini, eu in sir. trotuarele erau sub orice critica pt pietoni si saracii mergeau pe cate o urma de masina , asa cum facusem si eu cu cetva zile in urma. inainte mea o masina si inainte masinii aleia un om. inalt. nu vedeam prea bine dar parea ca merge ciudat si am crezut ca e unul care nu mai era in toate mintile..am asteptat putin si apoi m-am infuriat .nu stiu ce a fost in mintea mea si am claxonat. omul s-a dat la o parte, atat cat a putut si noi am trecut. si in timp ce treceam , am vazut ca era un om inalt, tanar, cu baston si mai ales o fata palida. paloarea o cunosc. am vazut-o la tata si la altii din saloanele de oncologie.

mi-e rusine. nu fac asa deobicei. mi-e foarte mare rusine…

“- Nu, spuse micul prinţ. Eu caut prieteni. Ce înseamnă “a domestici”?
- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Înseamnă “a crea legături…”
- A crea legături?
- Bineînţeles, spuse vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decît un băieţel care se aseamănă perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de băieţei. Şi eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decît o vulpe ca o sută de mii altele. Dar dacă tu mă domesticeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unică pe lume…
- Încep să înţeleg, zise micul prinţ. Este o floare… cred că ea m-a domesticit.
- E posibil, spuse vulpea. Pe Pămînt se întîmplă tot felul de lucruri…
- Oh! Asta nu e pe Pămînt, spuse Micul prinţ. Vulpea păru foarte intrigată:
- Pe o altă planetă?
- Da.
- Există vînători pe planeta aceea?
- Nu.
- Sună interesant. Dar pui?
- Nu.
- Nimic nu este perfect, suspină vulpea.
Dar reveni la ideea sa:
- Viata mea e monotonă. Eu vînez pui, oamenii mă vînează pe mine. Toţi puii se aseamănă şi toţi oamenii sunt la fel. Deci mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă domesticeşti, viaţa mea va fi cu totul alta, luminoasă. Aş cunoaşte un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalţi paşi mă fac să intru sub pămînt. Al tău mă va chema afară, ca o muzică. Şi încă ceva! Priveşte, vezi acolo cîmpurile cu grîu? Eu nu mănînc pîine. Grîul este inutil pentru mine. Cîmpurile de grîu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci cînd tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grîul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vîntului prin grîu…
Vulpea tăcu şi îl privi îndelung pe micul prinţ:
- Te rog… domesticeşte-mă! spuse ea.
- Aş vrea mult, răspunse micul prinţ, dar nu am prea mult timp. Am de găsit prieteni şi multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunoşti decît lucrurile pe care le domesticeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără de la negustori lucruri făcute de-a gata. Dar cum nu există negustori care să vîndă prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, domesticeşte-mă.
- Ce trebuie făcut? spuse micul prinţ.
- Trebuie să fii foarte răbdător, răspunse vulpea. Te vei aşeza mai întîi ceva mai departe de mine, cam aşa, în iarbă. Te voi privi cu coada ochiului şi tu nu vei zice nimic. Vorbirea e izvor de neînţelegeri. Dar în fiecare zi te vei putea aşeza ceva mai aproape…”

Antoine De Saint-Exupery- Micul Print

asa simt azi. uneori as vrea ca oamenii sa nu fie capabili s avorbeasca. sa taca. si atat.

uneori as vrea sa traiesc doar printre animale.

Porcu negru dupa 3 zile de umblat teleleu. I-am studiat urechea operata. E ok. Iar el ?..plin de iubire. Ptiu sa nu-ti fie de deochi, am zis. Si iar am intarziat le serviciu..cu motanul torcandu-mi pe burta.

As cam fi de parare ca barbatii sa nu asculte de neveste…mereu. Ideea asta mi-a venit aseara, pe la ora 19 cand eram in masina sotului meu, tinand strans  motanul infasurat intr-un prosopoi mare. Nu-I place sa mearga cu masina. Motanului.  Insa daca s-a imbolnavit…ce sa-I fac? Trebuia sa mergem…Si dupa ce a epuizat toate pretextele din lume ca sa nu mergem, pana la urma am plecat. Afara nu era de iesit. Ca sa nu mai spun de parcat. Ce sa va povestesc de tinut motanul la doctor pe masa ca sa-I curete infectia? Saracul a stat el ce a atat insa totul pana la masurarea temperaturii (rectal). Aici a zis :STOP! Si si-a pus in actiune toate ghearele si urletele. 3 muieri tineam de el. Imi venea sa-I spun doctoritei: lasa-o incolo de temperatura. Can s-a ajuns la injectii déjà era epuizat si nu a mai opus rezistenta. Mi se rupea inima de mila lui.

Deja ma gandesc cu groaza ca trebuie sa repetam figura inca vreo doua sau trei seri.

Daca-l mai prin pea casa ofcourse..ca de dimineata a zbughit-o. semn ca e mai bineJ.

Mersul cu masina era infiorator: vizibilitate zero. Mi-a stat inima cat un purice de-al lui Negri, pana m-am vazut in casa. Omului meu nu i-am spus ca de ce s-o fi luat dupa mineJ

Era sa uit: de dimineata, in drumul catre metrou am inteles de ce sunt atat de bine platite manechinele. Voi stiti fratilor cum e sa mergi pe urma unei avelope? In linie dreapta? Aveti habar? Ca io am vazut azi dimineata. E greu cu draci!!!!!!

Si cica mersul asta se numeste Pasul pisicii…

aseara mi-am redemonstrat mie ca, oricat m-as schimba ca sa nu mai fiu fraiera, in adancul meu tot asa raman.

aveam o intalnire de afaceri cu un nene , de genul ia actele / da dosarele. scurt pe doi din portbagaj in portbagaj. am ajuns oleaca mai devreme si am gasit loc de parcare eeexact in fata unui magazinash ce se doreste cochet, gen patiserie si painarie frantuzeasca  (langa Piata Domenii). el isi zice “French bakery” sau cam asa ceva. mai bine-i zice dom’le Boulangerie” ca aia e si pe deasupra mai sunt si bulangii. Nu tu preturi afisate, nu tu chitanta , nu nimic. Io, gasca, intru, comanda doo bucatele de prajitura si o paine ..micuta ea dealtfel. Cand aud pretul, sa lesin. Ins anu lesin, achit , si plec . Vorba acee: intri bou si iesi vaca.

Deci, cam cat ati da pt doua prajiuri mici ambalate super intr-o cutie de fitze , si o painica impletita si presarata cu tot felul de seminte (printre care si mac)?

azi iar ajung acolo dar cred ca le sparg geamurile